Viaţă de adolescent!

          Îmi doresc o schimbare, acel tip de schimbare care să îşi pună amprenta pe mine, să lase în urma mea un singur lucru care îi va face pe ceilalţi să-şi amintească mereu de o simplă muritoare. Doar am obosit să mă uit în jurul meu şi să văd că întreaga lume e prea ocupată să se oprească pe o bancă să observe cum natura învie, e prea ocupată să zâmbească altor oameni care, poate, chiar au nevoie de o persoană să le lumineze ziua.

           La un moment dat, oricât de puternic ai fi, totul în jurul tău se prăbuşeşte, fără să îţi ofere vreo portiţă de scăpare. Acum, cât încă suntem adolescenţi, numai unii dintre noi simt această prăbuşire.Suntem adolescenţi, încă învăţăm să distingem binele de rău, trădăm, minţim, criticăm, ne certăm pentru anumite lucruri stupide. Ne îndrăgostim şi sfârşim cu inima frântă. Petrecem până dimineaţa, urâm anumite persoane fără să avem vreun motiv, ne punem unii altora porecle. Stăm până târziu purtând conversaţii lungi sau doar pentru a ne gândi. Ieşim împreună cu prietenii noştri şi petrecem ore întregi, iar acelea vor fi amintirile noastre. Dar într-o zi toate vor dispărea. Putem să ne petrecem timpul meditând asupra lucrurilor rele, dar mai târziu îţi vei dori să redevii un adolescent.

            Am încercat de ceva timp încoace să mă schimb, să fiu o persoană mereu cu zâmbetul pe buze, să nu mai las nimic să mă supere, dar îţi pot spune că am picat cu succes. Mi-am făcut mai mult timp pentru familie, pentru natură, pentru anumite lucruri care nu erau cum ar fi trebuit să fie, rezultatele însă au fost dezastruoase. Poate am îndepărtat cel mai mult puţinele persoane care mi-au fost alături de cele mai multe ori şi acum doar le duc dorul. Am renunţat demult timp la ''vreau să'' şi l-am înlocuit cu ''astăzi fac''. M-am schimbat, m-am maturizat, am acceptat să nu fiu singura căreia îi pasă de oameni, să aştept (deşi e cel mai greu lucru pe care l-aş putea face) să văd dacă şi celorlalţi le pasă. Şi încă aştept...

              Mi-am făcut o listă cu toate lucrurile pe care vreau să le fac în viaţă, deşi unele sunt imposibile: să îmbrăţişez pe toată lumea, să-l privesc pe acel ''el'' dormind, să zâmbesc cât e ziua de lungă, să fiu cea mai bună prietenă cu un băiat, să plantez un copac, să urc un munte, să scriu o carte, să merg la un picnic, să traversez o ţară pe o bicicletă, să călătoresc în jurul lumii, să învăţ să dansez tango, să fac surf, să trimit un mesaj într-o sticlă pe mare, să petrec Crăciunul în Paris, să adorm sub stele, să învăţ să cânt la chitară,  să am propria mea piscină. să mă îndrăgostesc şi să fie reciproc, să petrec o zi întreagă citind un roman bun, să învăţ o altă limbă, să am propria mea grădină, să dansez în ploaie, să mă plimb pe plajă la miezul nopţii.

                În momentul de faţă tot ce vreau este ca timpul să se oprească, să fie mereu primăvară, să mă pot bucura mereu de anii adolescenţei, fără să mă gândesc la viitor, fără să fiu nevoită să apelez la trecut într-un moment de melancolie. Vreau doar să învăţ să preţuiesc prezentul şi tot ceea ce face parte din el.