Normal

     Ceartă, ore întregi de lucru, neliniște, emoție...pentru ce? Acum nimic nu mai contează. Nu pentru mine, ci pentru ceilalți. Nimeni nu va realiza vreodată ce efort se află în spatele unui rezultat, căci toți vor ști doar să critice. De ce? Pentru că așa e ființa umană: crudă, nemiloasă, invidioasă.
     Orele petrecute lucrând nu sunt ore pierdute. Nu rezultatul e cel care ne demonstrează adevărata valoare. Ceea ce știm să facem, ceea ce știm să spunem, ceea ce a asigurat o punte către acel ceva la care nu mulți visează, asta contează cu adevărat! Dacă nu ești cel mai bun, nu îi interesează. Dar ei uită că în viață nu vei fi cel mai bun întotdeauna, că nu vei putea să lupți singur împotriva tuturor celor ce te urăsc prin simplul fapt că ești mai bun decât ei. Și crede-mă, lupți singur! Iar dacă vei ajunge să îi mulțumești într-o zi, să știi că nu se vor bucura de succesul tău pentru că ei speră să te prindă mereu la cotitură, să te facă să cobori iar în comun. În zilele noastre nu mai contează valoarea adevărată, ci ideea: cu cât ajungi mai departe, cu atât vei cădea mai rău. Și după suporți criticile. Dar ei nu vor ști...nu vor ști că sufletul tău s-a spart pentru că erai sigur că poți mai mult cu toate cunoștințele tale acumulate până acum. Vor uita că ești mai bun ca ei, vor uita că la un moment dat ai avut parte de glorie. Vor dori doar să te împroaște cu noroi și să te coboare la nivelul lor. Ambiția ta va lupta din greu ajutată de câteva persoane dragi care chiar înțeleg prin ce treci. Și asta ar trebui să îți fie de ajuns. Nu o diplomă, nu o laudă îți vor demonstra adevărata ta valoare căci cei de lângă tine nu au nevoie de așa ceva. Te cunosc destul de bine ca să nu se lase păcăliți de ceilalți. Și până la urmă ,,tot ceea ce contează este să nu îți pierzi încrederea în tine". Forța ta depinde de asta. Asigură-te că îți vei întări încăpățânarea și orgoliul și nu te lăsa atins de părerile lor. La sfârșitul zilei, când te vei băga în pat, trebuie să fii convins că nu te-ai dezamăgit pe tine, dar nici pe cei pe care îi iubești pentru că ei știu cel mai bine cât te-ai străduit și cât ai luptat zilele trecute. Și pentru asta vreau să le mulțumesc. Să le mulțumesc că sunt alături de mine și când eșuez și că mă așteaptă mereu cu o îmbrățișare caldă indiferent dacă sunt cea mai buna sau nu. În ochii lor însemn mai mult decât o diplomă și sunt mai mult decât norocoasă că sunt înconjurată de asemenea oameni minunați.
      Orice om ar trebui să aibă parte de un prieten care să îl susțină, să îi șteargă lacrimile în momentele grele, când toți critică fără să gândească. Și totuși: pierzi? Ești criticat! Câștigi, lupți din greu, dar la sfârșit tot vei pierde și nici atunci ei nu vor fi mulțumiți. Asta e ființa umană și pentru ea, acest comportament este normal.